Am sarit, n-am stat prea mult pe ganduri

Se facea ca odata iubeam apa mult. Se facea si ca invatasem sa plutesc inainte de a invata sa merg. Apoi intr-o vara, m-am speriat. Se intampla cand esti luat prin surprindere. De atunci nu mai iubeam apa marii atat de mult, sau ideea de a intra in piscina. Trecuse acel tren. Imi era teama.

Ai mei au inteles. Am incetat cursurile de inot si am inceput sa fac altceva. Dans- dar asta este alta poveste.

Anul acesta am incercat din nou. Mi-am dorit mult sa reincep sa inot, sa probez apa cu toate simturile si sa ma arunc. Sunt mare deja, in iunie implinisem 5 ani. Scoala se incheiase iar eu vorbeam de mult cu ai mei despre Nuoto Camp, un fel de tabara de vara la piscina. Mergeai dimineata si stateai pana la amiaza. Activitati, muzica, apa si experiente. Asa ca in iulie am incercat. Si mi-a placut.

Secretul e ca ai rabdare. Sa faci cate un pas pe rand, fara graba, fara teama. Sau daca iti e teama, sa vorbesti despre asta. Chiar si daca esti mare iti poate fi teama. Va tutto bene. Devi avere fiducia in te stesso. Si asta am facut, am avut incredere.

In cateva saptamani, intrerupte de o bronsita aventuroasa, mi-am dat drumul. Cu ochelarii de explorator, m-am aruncat. Si am sarit si am dat din aripi. De fapt din maini. Ca asa ramai la suprafata. Dai usor din maini si din picioare, respiri si te bucuri.

Nu e prea tarziu niciodata, eu am prins curaj dupa aproape 3 ani. Si acum e liniste si soare, rasete si prietenie.

E vara si e vacanta.

Astazi este ziua lui Max, prietenul cel mai bun al lui Daniel. Se cunosc de cand mergeau la cresa, de cativa ani buni si frumosi. Ieri dupa-amiaza, dupa gradinita, ne-am adunat cu totii si am facut ceva bun. Varstele celor prezenti cuprind o fasa larga: de la 2 ani si 3 luni la 5 ani […]

via Am facut tiramisu cu copiii — gânduri

Vedo sempre la luce in te

Mi dice lui quel giorno nel quale sembrava che tutto andava nel verso sbagliato. Ero stanca, come tante volte succede a tutti. Nell’aria c’era quella malinconia di cui ci rendiamo conto solo quando diventiamo adulti che corrono senza una meta precisa.

Daniel mi guardo molto serio, mi prende la mano e mi dice queste parole adesso dipinte profondamente nel mio cuore per sempre: ” Vedo sempre la luce in te”. E in quel momento qualcosa fecce click in me. Non saprei spiegare bene, ma fu cosi.

Dove hai sentito queste parole?

Da nessuna parte, rispose lui. Ci ho pensato io.

Mi diede un abbraccio e torno a giocare.

Non sono mai stata uguale da quella volta. Lui mi aveva dato una luce che solo quelli che ci amano veramente ce la danno. Sono grata e felice.

Gli Angeli sono tra di noi. Sono sempre i nostri figli che sanno amare, ascoltare, dare consigli e tanta, ma tanta comprensione. Hanno tutto questo dentro di loro.

Aminteste-ti sa visezi

Tu

Cum lumina coboara peste lume
Intr-o dimineata de inceput de vara
Asa esti tu zi de zi.
Iubirea ta e nemarginita, neconditionata si eterna.
E calda si vindeca. Asa cum nimic in lumea asta poate sa o faca.
Vezi binele din mine, asa cum eu am uitat sa o fac.
Mainile tale ma cuprind in cea mai eterna caldura venita de Sus.
Ochii tai au toate raspunsurile,
Zambetul tau leaga totul in fiecare zi.
Tu esti ingerul meu, fara de care viata mea ar fi…nu ar mai fi.
M-ai ales pe mine sa fiu aici-acum mama.
Esti cel care imi arata zi de zi ce e fericirea.
Iti multumesc.
In etern.
Te iubesc

La felicità

Cara mamma, la felicità è importante e fragile.

Perché dici che è fragile?

È fragile perché quando sei arrabbiato non c’è più. Allora devi aver cura della tua felicità.

Hai ragione piccolo ometto.

Operatia mea de polipi- sfaturi pentru parinti

Acum 2 zile am facut operatia de polipi. Ce m-a ajutat sa trec mai usor peste aceasta aventura? In cazul meu a functionat:

1. Parintii mei mi-au explicat cu o saptamana inainte ceea ce se va intampla. Au ales cartea „Mattia va in ospedale”- Mattia merge in spital. E unul dintre personajele care m-au ajutat si in aventura renuntarii la pampers ( gasiti aici  povestea).

2.Mi s-a explicat ca o data ce fac aceasta operatie o sa respir mai bine si o sa aud din nou bine. In ultimele luni am avut mai multe otite si la un moment dat nu mai auzeam ca inainte.

3. Mi-au dat curaj. Spuneti copiilor adevarul mereu. Intelegem mai multe decat pare, mai ales ca va simtim si atunci cand nu vorbiti. Noi comunicam diferit si simtim in alte feluri.

4. Fiti langa cei mici, ascultati-i si acceptati teama pe care o pot avea. Inainte de operatie dati-le din puterea din inima voastra.

5. Luati-i in brate  si spuneti-le ca veti fi acolo cand se intorc.

6. Zambiti 🙂

7. Luati aproape toata casa cu voi :). De fapt acele lucruri si jucari care le plac. Carti de citit, pagini de colorat, masini si puzzle-uri. 

8. Pregatiti-va sa-I tineti de mana sub patura calda, sa-I incurajati sa doarma si sa fiti acolo cand se trezesc.

9. Ii poate durea, dar fiecare copil reactioneaza diferit la durere. Faptul ca sunteti acolo ajuta cel mai mult.

10. Aveti rabdare, timpii pot fi lungi. Nu va speriati daca ii doare limba, gatul sau urechea. Sunt efecte normale.

11. In primele 3 ore dupa operatie nu am baut sau mancat nimic. Nici nu era nevoie, aveam perfuzie cu glucosa. Le puteti spune copiilor ca perfuzia e necesara, ca le da energie si curaj.

12. Vroiam sa plec acasa, dar am ramas  in spital pana cand medicul  a constatat ca sunt bine. Cel mic trebuie sa reuseasca sa bea lichide, sa nu vomite, sa nu ameteasca, sa fie vioi.

13. Luati iaurt de baut, budinca si desigur INGHETATA. Trebuia sa incep cu asta 🙂

14. Fiti curajosi dragi parinti. Noi suntem pentru ca stim ca sunteti langa noi.

 

Cum am renuntat la pampers, in ritmul meu, cu ajutorul unei #CartiMaestru

De cand sunt foarte mic, ai mei mi-au citit. In fiecare seara, se fac in curand 4 ani. Povesti colorate, lungi si scurte, cu eroi, masini si copii ca mine. Curajosi sau carora le era teama de intuneric, despre animale care traiesc aventuri fantasctice si despre iubirea care nu cunoaste limite.

Asa am invatat primele mele cuvinte, sunetul vocii lor ma insotea la scoala si la joaca. M-am identificat cu acei eroi curajosi sau cu acei copii uneori furiosi. Stiam ca nu sunt singurul care cateodata urla si e trist.

Cartile mi-au dat aripi. Parintilor mei le-au dat solutii blande.

Partea cu reuntarea la pampers a fost un pas usor pentru mine, lin si fara prea multa bataie de cap. Scriu doar acum despre asta, desi a trecut mai bine de 1 an, pentru ca in curand ma voi confrunta cu alta aventura-dar asta e alta poveste.

Intr-o zi, am descoperit in cutia mea de carti ( o cutie patrata, cu imagini de animale lipite cu aracet) o noua carte. Se numea : „Mattia usa il vasino”– Mattia foloseste olita.

Hmm, curios, nu cunosc nici un Mattia. Vedeam cartea prin bucatarie, baie, dormitor. Ai mei ma intrebau ce carte vreau sa citesc in fiecare seara. Uneori era Mattia, alteori era Mama, ma vei mai iubi daca…:) sau Cars 🙂

In cateva saptamani, am vrut sa fac si eu ca Mattia. Asa am devenit mare, asa am inteles ce si cum e acest proces pe care multi copii il incepusera inaintea mea. Dar ai mei nu au fost stresati si asta m-a ajutat. Da, au incercat o data prin acele metode clasice ,dar nici unul dintre noi nu era ok cu acest mod de relationare la acest pas important. Asa ca au asteptat. Si bine au facut.

Aici va las cartea care pe mine m-a ajutat sa renunt la pampers in ritmul meu.

Mattia usa il vasino- click pe link

Dragi parinti, copiii vostri stiu cand sunt pregatiti, le trebuie putin stimul, au nevoie sa fie ascultati si sa le permiteti sa faca lucrurile in ritmul lor. Ceea ce a functionat pentru Eduard, nu va functiona si pentru Emma. Si viceversa. E si natural asa. In plus, renuntarea la pampers e un pas important si vital pentru dezvoltarea nostra fizica si emotionala. Nu e un concurs cu cine renunta mai repede sau cine vorbeste mai mult. Nu mai faceti concurs, pierdeti timp pretios.

 

Daca doar ne-ati asculta

Cand va privim pe sub gene sau cand nu vrem sa facem ceva

Cand ne intoarcem cu spatele si incepem sa plangem

Cand nu vrem in brate si suntem furiosi.

Daca doar ne-ati asculta in minutele de dinainte.

Va cautam cu privirea. Suntem mereu aici cu voi, chiar si cand nu pare.

Va ascultam cand vorbiti in soapta, va simtim cand nu spuneti nimic.

Avem nevoie de voi aici, prezenti, veseli si dispusi sa fiti din nou copii.

De asta urlam, nu cooperam si nu suntem bine.

Pentru ca voi nu sunteti bine cu voi. Pentru ca uitati ca suntem aici, in fata voastra.

Ca timpul trece fara sa intrebe, ca noi vom creste.

Iar voi puteti creste prin noi si cu noi.

Ascultati chemarea noastra, din primul moment al primei respiratii si pana la ultima rasuflare.

Daca ati asculta, ati stii ca o imbratisare inseamna mai mult decat toate cuvintele din lume.

 

 

„Despre copii”-Kahlil Gibran

#CeMaiCitesteMama

„Copiii voştri nu sunt copiii voştri.

Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea însăşi îndrăgostită.

Ei vin prin voi dar nu din voi

Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.

Puteţi să le daţi dragostea, nu însă şi gândurile voastre,

Fiindcă ei au gândurile lor.

Le puteţi găzdui trupul, dar nu şi sufletul,

Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine, pe care voi nu o puteţi vizita nici chiar în vis.

Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi să‑i faceţi asemenea vouă,

Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici zăboveşte în ziua de ieri.

Voi sunteţi arcul din care copiii voştri, ca nişte săgeţi vii, sunt azvârliţi

Pe drumul nesfârşirii. Arcaşul vede ţinta şi cu puterea Lui vă încordează, astfel ca săgeţile‑i să poată zbura iute şi departe.

Şi puterea voastră, prin mâna Arcaşului, să vă aducă bucurie,

Căci, precum El iubeşte săgeata călătoare, tot la fel iubeşte şi arcul cel statornic.”

Kahlil Gibran – „Profetul”